Oamenii de știință americani au dezvăluit descoperirea unui ghețar relict în apropierea ecuatorului planetei Marte. Anunțul a fost făcut în cadrul celei de-a 54 Conferințe de Științe Lunare și Planetare, care a avut loc în The Woodlands, Texas, în SUA. Situat în regiunea Noctis Labyrinthus, ghețarul nou descoperit este semnificativ, deoarece implică prezența apei înghețate la suprafața lui Marte, în vremuri recente.
Descoperirea apei înghețate pe Marte ridică posibilitatea ca gheața să existe la adâncimi mici în zonă, ceea ce ar putea avea implicații pentru viitoarele explorări ale oamenilor.
Elementul de suprafață identificat ca fiind un „ghețar relict” (n.red.: care s-a păstrat din trecut) este unul dintre numeroasele depozite deschise la culoare (LTD) găsite în regiunea marțiană Noctis Labyrinthus. În mod obișnuit, LTD-urile constau, în principal, din săruri de sulfat de culoare deschisă, însă acest depozit prezintă multe dintre caracteristicile unui ghețar, inclusiv câmpuri de crevasă și benzi de morenă.
Se estimează că ghețarul are șase kilometri lungime și patru kilometri lățime, cu o altitudine la suprafață cuprinsă între +1,3 și +1,7 kilometri. Această descoperire sugerează că istoria recentă a planetei Marte ar fi putut sugera că planeta a fost mai bogată în apă decât se credea până acum, ceea ce ar putea avea implicații pentru înțelegerea locuibilității planetei, potrivit Phys.org.
„Ceea ce am găsit nu este gheață, ci un depozit de sare cu caracteristici morfologice precise ale unui ghețar. Ce credem că s-a întâmplat în aces caz este că sarea s-a format pe vârful unui ghețar, păstrând în același timp forma gheții de dedesubt, până la detalii precum câmpurile de crevasă și benzile de morenă”, a declarat dr. Pascal Lee, cercetător planetar la Institutul SETI și la Institutul Marte și autorul principal al studiului.
Prezența materialelor vulcanice care acoperă regiunea sugerează modul în care sărurile de sulfat s-au format și au păstrat amprenta unui ghețar dedesubt. Atunci când materialele piroclastice proaspăt erupte (amestecuri de cenușă vulcanică, piatră ponce și blocuri de lavă fierbinte) intră în contact cu apa înghețată, se pot forma săruri de sulfat precum cele care alcătuiesc în mod obișnuit depozitele de culoare deschisă de pe Marte și se pot acumula într-un strat de sare întărită, cu crustă.
„Această regiune a planetei Marte are un istoric de activitate vulcanică. Iar acolo unde unele dintre materialele vulcanice au intrat în contact cu gheața, ar fi avut loc reacții chimice la granița dintre cele două pentru a forma un strat întărit de săruri de sulfat. Aceasta este cea mai probabilă explicație pentru sulfații hidratați și hidroxilați pe care îi observăm în acest zăcământ cu tonuri deschise”, a explicat Sourabh Shubham, coautor al studiului.
De-a lungul timpului, odată cu eroziunea care a îndepărtat materialele vulcanice de acoperire, a fost expus un strat de crustă de sulfați care oglindește gheața glaciară de dedesubt, ceea ce ar explica modul în care este acum vizibil un depozit de sare, prezentând caracteristici unice ale ghețarilor, cum ar fi crevase și benzi de morenă.
„Ghețarii prezintă deseori tipuri distincte de caracteristici, inclusiv câmpuri de crevase marginale, întinse și de tip tic-tac-toe, precum și benzi de morene de împingere și foliație. Observăm caracteristici analoge în acest depozit de tonuri deschise, în formă, locație și scară. Este foarte intrigant”, a declarat John Schutt, geolog la Mars Institute, ghid cu experiență în câmpuri de gheață în Arctica și Antarctica și coautor al acestui studiu.
Caracteristicile la scară fină ale ghețarului, depozitul de săruri de sulfat asociat acestuia și materialele vulcanice suprapuse sunt toate foarte puțin crăpate de impacturi și trebuie să fie tinere din punct de vedere geologic, probabil de vârstă amazoniană, cea mai recentă perioadă geologică care include planeta Marte modernă.
„Știm despre activitatea glaciară de pe Marte în multe locuri, inclusiv în apropierea ecuatorului în trecutul mai îndepărtat. Și am știut despre activitatea glaciară recentă pe Marte, dar până acum, doar la latitudini mai mari. Un ghețar relict relativ tânăr în această locație ne spune că Marte a cunoscut gheață la suprafață în vremuri recente, chiar și în apropierea ecuatorului, ceea ce este nou”, a declarat Lee.
Studiul face o analogie cu vechile insule de gheață de pe fundul lacurilor sărate din Altiplano, în America de Sud. Acolo, gheața veche a rămas protejată de topire, evaporare și sublimare sub pături de săruri strălucitoare. Lee și coautorii săi au emis ipoteza unei situații similare pentru a explica modul în care sărurile de sulfat de pe Marte ar putea să ofere protecție gheții, altfel vulnerabile la sublimare, la latitudini joase pe planetă.
Lee a punctat că mai sunt multe lucruri de făcut.
„Acum trebuie să determinăm dacă și cât de multă apă înghețată ar putea fi prezentă în acest ghețar relict și dacă și alte depozite de culoare deschisă ar putea avea sau au avut substraturi bogate în gheață”, a subliniat cercetătorul Pascal Lee.
Istoria apei de pe Marte dezvăluie cum viața ar fi putut exista, de fapt, pe Planeta Roșie
„Moartea cea Mare” ar fi fost cauzată de erupții vulcanice, arată un studiu
Un nou tip de baterie dezvoltat de NASA ar permite explorarea unei planete infernale
Un cercetător al NASA îndeamnă agenția spațială să exploreze misterele planetei Uranus